Frunza de aur

Lumea e frumoasa si plina de minuni. Ne ofera tot ce ne trebuie si e loc pentru toti. De ce nu ne e de ajuns?

Undeva in padure apare o frunza de aur. E ceva miraculos. Straluceste si se leagana usor in bataia vantului. Pana la urma, animalele o descopera, desigur. „Vreau sa fie a mea!” e primul gand al fiecaruia. Niciunul nu ezita, niciunul nu-si pune intrebari. Trebuie doar sa puna gheara, laba, copita sau ciocul pe frunza de aur. Acum.

O pasare se repede prima, apoi o veverita ii smulge frunza. Un soarece i-o fura veveritei, dar o caprioara i-o ia soarecelui. Caprioara se apuca sa rontaie frunza – daca e de aur, trebuie sa aiba un gust nemaipomenit – insa apare o vulpe. Pentru ca toti vor frunza, o vrea si ea. Dar a mai ramas ceva din minunata frunza de aur? Doar farame spulberate de vant.

Vremea trece si animalele uita de minunea care li s-a aratat. Vara se duce, toamna se duce si ea, apoi padurea incremeneste din nou in iarna cea lunga. Dar vine primavara si totul renaste. Va zamisli din nou padurea o frunza de aur? Nimeni nu stie.

Si daca da, de data asta ce vom face?

Primavara, frunzele au revenit. In scurt timp, totul s-a facut verde. Verde-jungla, verde-dafin, verde-muschi, verde-menta, verde-pin, verde-avocado si, bineinteles, verde de seva.

O veverita a iesit din scorbura, adulmecand aerul. S-a auzit o pitulice: sfrrr, sfrrr, sfrrr! O broasca a pornit in cautarea unui helesteu bun. Si primul clopotel a inflorit in adancul padurii.

Cu atatea noutati si minunatii, nimeni nu a observat ceva cat se poate de neobisnuit. Ceva care stralucea si scanteia. O frunza de aur! Deodata, toti si-o doreau mai mult decat orice altceva pe lume. Dar cine putea ajunge primul la ea?
(Traducere Lavinia Braniste)