
De-ale lecturii la inceput de drum
Am si acum vie in minte imaginea ritualului de seara din filmele pe care le-am vazut cand eram mica. Un copil imbracat in pijamale colorate, cuibarit in patul lui, asculta linistit povestea citita de unul dintre parinti. Mi-am dorit sa devin, cand voi fi mare, genul acela de parinte.
Cateva filme si ani mai tarziu, imaginea s-a tot repetat. Cliseu, mi-am zis atunci, ideal greu de atins, misiune imposibila. Dar eram atat de fixata pe imagine, incat nu m-am gandit niciodata la mecanismele din spatele ei, la toate beneficiile care vin odata cu momentul acela. Niciodata inainte sa devin mama. Si chiar un timp dupa.
Recunosc, i-am citit prima data copilului meu cand avea doar cateva luni, manata de o oarecare lipsa de inspiratie intr-o dupa-amiaza obisnuita. Am pus mana pe primul volum de basme din biblioteca si l-am deschis. Nu mica mi-a fost mirarea cand copilul degraba frematator s-a oprit si a ascultat. A ascultat, iar eu am inteles. Sau am inceput sa inteleg. Am descoperit impreuna drumul acesta frumos al conectarii prin lectura. Si ce mai aventura!
Impresii de drum? Nu exista genul acela de mama (sau genul acela de copil). Pentru ca nu trebuie sa fii intr-un fel sau altul sa ii citesti copilului tau. Trebuie doar sa lasi deoparte, macar pret de cateva pagini, toate gandurile de peste zi. Sa fii acolo.
Desigur, tot pe drum am strans amandoi si un bagaj serios. Vocabular, limbaj, notiuni, cunostinte. Ale mele ceva mai tehnice, odata ce a inceput sa ma preocupe si mecanismul din spate. Astfel, inca din primele luni de viata, cititul il ajuta pe bebelus sa se familiarizeze cu sunete diferite, tonuri, ritm al limbajului. De asemenea, cartile cu imagini mari, singulare, in culori contrastante, il stimuleaza pe cel mic si il ajuta sa faca asocierea intre cuvant si obiectul reprezentat in imagine. De cele mai multe ori, cartile trec si prin filtrul degustarii. Alegem carti cartonate integral si il lasam pe cel mic sa le exploreze in felul lui.
Odata cu urmatoarea etapa de dezvoltare, cam in jurul varstei de 1 an, putem introduce si cartile de cautare, pe baza carora tesem povestioare, punem intrebari despre obiecte sau personaje sau il rugam pe cel mic sa le arate.
Trecerea de la o etapa la alta se face lin, adaugam carti diverse in biblioteca, exploram teme diferite, experimentam. Copilul va fi atent mai mult timp, povestile vor fi mai lungi, uneori se vor repeta (iar si iar, spre marea noastra bucurie), dar toate lucrurile acestea contribuie la dezvoltarea lui, la implinirea nevoilor lui din acea etapa.
Urmeaza-ti copilul cel putin in aceeasi masura in care te urmeaza si el pe tine. Bucurati-va de fiecare pas al acestei calatorii magice. Impreuna.
Articol realizat de Andreea Maruntelu
(poza din arhiva personala)
Comentarii (0)